POVĂTU'I, povăţuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A sfătui pe cineva să facă într-un anumit fel. 2. A conduce, a călăuzi, a îndruma pe cineva în viaţă sau, p. gener., pe un drum. ♦ (Înv.) A comanda o armată. - Povaţă + suf. -ui.
Sursă : DEX'98 (34578)  - oprocopiuc

POVĂTU'I vb. v. călăuzi, cârmui, comanda, conduce, dirigui, dirija, domni, ghida, guverna, îndruma, orienta, stăpâni.
Sursă : Sinonime (202335)  - siveco

POVĂTU'I vb. 1. v. călăuzi. 2. v. îndruma. 3. v. sfătui.
Sursă : Sinonime (202334)  - siveco

povăţu'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. povăţui'esc, imperf. 3 sg. povăţui'a; conj. prez. 3 sg. si pl. povăţui'ască
Sursă : DOR (273359)  - siveco

A POVĂTU//'I ~i'esc tranz. A trata cu poveţe, cu recomandări; a sfătui; a îndruma; a învăţa. ~ de bine. /povaţă + suf. ~ui
Sursă : NODEX (348827)  - siveco